"Avansând înainte"...

Scrisesem pe aici prin iulie 2010 că mi-am luat un Nokia N97. Cea mai mare țeapă tehnologică pe care mi-am putut-o lua vreodata. Bineînțeles, la început totul a fost tare. Era un Nokia 5800 care ascundea o tastatură criminală, avea o memorie de 32 de Giga, camera de 5 Mega, cred. Era tare. Problemele au aparut din prima zi in care l-am folosit. Ecranul tactil murea încet, cei 32 de Giga erau cam degeaba, pentru ca nu puteai instala aplicații decât în cei 90 de Mega memorie internă a telefonului. Iar camera aia avea un element de protecție care o zgâria tot timpul când încercai sa o ”protejezi”.

După luni de rugăminți către jumătatea conviețuitoare (pentru că sa fim realiști, nu îțî iei un telefon în vară ca să incepi să te plângi de el în septembrie... cel puțin eu nu fac parte din clasa aia socială) am reușit în martie 2011 să trec la un HTC Desire.

Eram ca un copil. Bucuros, zâmbitor și mai puțin stresat de faptul că nu pot răspunde la apelurile telefonice doar pentru ca mi-a „înghețat„ ecranul. Comparatic cu Țepkia N97, HTC-ul a fost divin. Nu mai avea el tastatura aia frumoasă, avea tot o camera de 5 Mega, dar era criminal. Procesorul de 1GHz făcea toți banii. RAM-i, o grămadă, 512 MB. Card de 8 Giga, și memorie internă 576 MB, ziceau ei. Mica problemă, era că în cei 576 de Mega se instala si sistemul de operare si mai rămâneau vreo 140 de Mega pentru instalări. Oricum, MULT MAI MULT decât la N97. Si unde mai pui că puteai să duci și o parte din aplicațiile instalate pe cardul de memorie. Și l-am root-at, și mi-am pus o grămadă de ROM-uri (ca un fel de Windows-uri schimbate pe ici pe colo) pe el, și l-am amestecat de nici el nu mai știa ce telefon e. Deci, CRIMINAL.
De prin octombrie-noiembrie anul trecut (are ceva tehnologic toamna pentru mine) am început iarăși să îmi exprim gândurile cum că ar fi o bucurie nespusă pentru mine să îmi schimb un pic telefonul. Și uite așa, din 29 febriarie, după câtva timp de căutări și lovindu-mă de o șansă 1:10000000, mi-am luat un HTC Sensation XE

Până acum e suuuuuper-tare. Memorie internă (cea care mă enerva pe mine tot timpul) 4 Giga, din care 1 Giga poate fi folosit pentru aplicații. Pentru mine, momentan, e mai mult decât ceea ce aveam nevoie. Dar așa a zis și Bill Gates acum „câtva” timp când a spus că un HDD de 640K ar trebui să fie de ajuns pentru oricine.

Să continui... Card de 16 Giga. Cameră principală de 8 Megapixeli, iar cea secundară e VGA. Și mai are căști beatsaudio by dr. Dre.
Sper să mă țină cel puțin atâta timp cât vreau eu să-l țin pe el.
Prețuri?
Nokia N97 = un Nokia 5800 + 350 de RON. Pe Nokia 5800 dădusem în 2009 în primăvară 1000 de RON.
HTC Desire = 940 RON. Am vandut N97-le cu 700 de RON și am mai pus eu un pic.
HTC Sensation XE = 1300 RON+60 RON deblocat din 02.
Până acum m-am descurcat bine, zic eu.
Sper să câștig cât mai repede la Loto, ca să nu trebuiască să încep să pun bani deoparte pentru urmatorul telefon.

Nu e chiar atat de greu sa faci ocolul pamantului in zilele noastre

Time is Nothing // Around The World Time Lapse from Kien Lam on Vimeo.

Arthur

Naomi: Cine face un ambalaj pentru bomboane cu capul cuiva...când este logodit cu altcineva?

Arthur: Recunoaşte, suntem foarte puţini.

have a beer for me army edition

Nokia Qt Developers - 36.40.27.11

Nokia Qt Developers - 36.40.27.11

in asteptarea verii XXX

aștept vara. de fapt nu anotimpul, ci căldura din ea. căldura specifica verii. dacă îl înveți pe un copil anotimpurile, despre primăvară o sa-i spui ca e anotimpul care te scoate din iarna și care te baga în vara.. flori înflorite.. verde peste tot.. iar prin aprilie, mai, începe căldura. o sa fie foarte uimit un copil care a învățat asa ceva anul asta la școală. și dacă a mai învățat și ca de pe la începutul lui mai e soare cam tot timpul si cerul e mai tot timpul senin, l-ai spart. o sa spuna ca iarasi invata numai prostii la scoala aia la care e obligat sa mearga, chiar daca toti prietenii lui care fac o gramada de bani din alte parti ii tot spun ca n-are rost sa mearga.
astept caldura. caldura aia care iti intra in oase si nu iti mai iese cateva luni bune. caldura aia care te face sa te imprietenesti cu toata lumea. caldura aia care te scoate din casa pentru ca e prea cald, si te duce la o iarba verde sau la o bere cu prietenii. sau la un suc, bineinteles. caldura aia care iti spune tot timpul ca e bine. ca nu mai ai asa multe probleme. caldura aia care iti scade factura la asociatie sau la alte forme de scos bani din buzunar. caldura aia care pe majoritatea ii trimite cu gandul la mare sau la munte. caldura aia care ii face pe bucuresteni sa blocheze strazile de la iesirea Bucurestiului. caldura aia care anunta finalul inca unui campionat de fotbal plin de ratari, blaturi si fotbalisti stersi.
astept ziua mea de nastere. o sa fiu la mare cu munca, dar asta nu conteaza. o sa fac treizeci de ani. iar motivul pentru care am scris varsta cu litere si nu cu cifre, e ca sa arat cat de mult inseamna, nu pentru ca mi-ar fi frica de ea. o sa incerc sa ma simt bine ca si cum as sarbatori fiecare an in parte din ultimii treizeci. o sa ma intorc de la mare si o sa mai sarbatoresc o data si acasa. si cand zic acasa, ma refer la locul unde ma simt bine. astept sa vad ce cadouri o sa primesc si anul asta. daca o sa primesc ceva, bineinteles. daca nu, o sa imi fac eu cadou cate ceva. doar ca sa nu ramana momentul nemarcat.
astept sa vina vara. orice fel de vara ar fi ea. o astept. si sper sa tina cat mai mult.

liniste...