joi, 23 august 2012

Despre nimic - 1.0

Salut. 
E joi. Cred că și la tine, deși ai putea să citești ceea ce scriu acum în orice altă zi a săptămânii. 
Gata. Mi s-au terminat diacriticele. E complicat sa te tot chinui sa scrii corect cand oricum lumea citeste gresit. Unii nici macar nu stiu sa scrie. Asa ca de ce sa te chinui tu? Sau eu? Am vazut acum cateva zile pe facebook o poza cu un fel de scris facut din cifre intoarse si din tot felul de semne. Si tot se putea intelege pana la urma. Asa ca nu vad de ce m-as chinui cu diacriticele. Doar pentru ca astfel o sa pot scrie corect in limba pe care o gramada de oameni s-au chinuit sa ma invete sa scriu? Nu se merita. La cum scriu copiii din ziua de azi, scrisul meu de pana acum ar putea fi luat exemplu pentru vreun manual alternativ. Si pana la urma de ce sa trebuiasca sa scrii normal si corect? Aia trebuia la scoala (uite un cuvant la care ar fi trebuit diacritice, totusi). Acolo unde ti se puteau scade cateva sutimi din nota pentru ca nu ai pus caciulita sau vreo virgula pe sub vreun s sau vreun t. Si unde daca ti se scadeau sutimi, puteai sa ajungi sa iei o nota mai mica decat idiotul ala din prima banca pe care il aduce tac-so tot timpul cu masina la școală (am copiat diacriticele de mai sus) si asta te enerva. Pentru ca daca tot nu aveai banii lui, puteai macar sa ii demonstrezi ca banii aia nu il fac mai destept decat tine. Nu la cunostinte, cel putin. Pentru ca la note, banii lui transformati in diverse atentii pentru cadrele didactice sau pentru clasa, puteau face minuni. Nu e vorba despre saracia mea infantila in randurile de mai sus. Cand eram eu mic, cam toti eram pe aceeasi linie. Adica neadusi la școală cu masina de catre nimeni. Si pentru ce sa ma chinui? Doar pentru a fi eu linistit ca am facut un lucru asa cum trebuie? Doar pentru a zambi atunci cand o sa citesc peste catva timp textul asta gandindu-ma ca m-am chinuit un pic, dar macar a iesit bine? Nu se merită. Oricum o sa fiu linistit sau nelinistit. Niste caciulite sau virgule nu-mi ridica sau coboara nivelul linistii sufletesti. Si nici nu cred ca o sa incep sa zambesc la vazul lor peste cateva zile (acum sigur o sa zambesc, pentru ca nu ma pot abtine). Mai pastrez cateva pentru mai tarziu. Poate chiar ajuta la ceva.
Ce bine e Joi. Te chinui pe la servici sa scapi de activitati cu gandul ca maine e vineri si ca poate toata lumea o sa vrea sa scape mai mult de activitatile lor pentru ca apoi e sambata. Nu vrei sa arati ca nu ai vrea sa faci nimic. Incerci sa iti faci treaba, dar asa, mai low-profile. Sa nu arati nici ca ai avea vreo legatura cu cheful de munca. Zambesti. Gresesti mai putin pentru ca muncesti mai putin. Desi ar trebui sa muncesti cam la fel. Faci pauze mai des. Obosesti un pic mai repede. Stai sa vezi maine. O sa iei pauza la pauza. Banuiesc ca depinde si de ceea ce faci. Daca faci ceva ce iti place, nu cred ca te-ar putea impiedica ceva sa ai chef de munca. Te-ai bucura ca poti sa faci ceea ce iti place, si poate nu ai avea nevoie de pauze. Si nici oboseala nu ar mai fi asa persistenta. Poate ti-ar pare rau ca e joi, pentru ca ti-ai da seama ca maine e vineri si apoi ce o sa faci tu doua zile? Nu vei mai putea face ceea ce iti place. O sa trebuiasca sa citesti posturi cu diacritice sau fara sau o sa te uiti in gol prin televizor incercand sa iti dai seama de ce toate canalele tv seamana unele cu celelalte si de ce platesti o suta de canale cand ai putea sa ai doar doua sau trei. Unul cu stiri, unul cu muzica si altul cu filme. Nu ca nu ai gasi tot ceea ce iti doresti pe vreun site de pe care sa iti descarci legal tot ceea ce ai avea nevoie. Nu. Dar uneori e bine sa te mai uiti si la ce iti arata altii. Ajuta la imaginatie. Sau mai bine spus, ajuta la a nu iti consuma tu imaginatia la a cauta ceva pentru tine. Ceilalti sunt buni si ei acolo, undeva. 
Cred ca postul asta e primul dintr-o serie mare de "Despre nimic". Sper, cel putin. De ce? Vreau sa scriu si eu despre nimic, asa cum o fac ceilalti. Am citit in ultima vreme cateva zeci de bloguri si am ajuns la concluzia ca unii isi trag cate un post doar ca sa fie la numar. Sincer, chiar scriu despre nimic. Si lumea accepta asta. Si daca ei o fac, si daca lumea ii accepta, m-am gandit ca si eu as putea sa fac asta si poate chiar sa fiu acceptat. 
Sa scriu despre nimic. Cu alte cuvinte.
O zi colorata iti doresc.

2 comentarii:

  1. un ''nimic'' care a atinse cateva subiecte frumoase : copii din ziua de azi, fenomenul blogarilor, scrisul cu diacritice...la mai multe posturi despre ''nimic''

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest "nimic" devine din ce in ce mai mare pe zi ce trece. "copii din ziua de azi" mai poti numi pe cineva "copi" cand el se naste cu mobilul in mana si adoarme pe facebook? Mai stiu ei ce inseamna o adevarata copilarie? Daca le-ai taiat internetul incep sa faca criza de epilepsie. As putea continua asa la nesfarsit, dar ma opresc aici, las si pe altii sa zica.
    Sa scrii despre "nimic"...e cel mai greu lucru, niciodata nu stii cand se va termina.
    Sa ne auzim cu bine.

    RăspundețiȘtergere