A venit în sfârșit primăvara. De fapt, dacă te uiți în calendar, îți dai seama că a cam și trecut, calendaristic vorbind. Deci a cam trecut. Asta înseamnă că începe vara imediat. Și când începe vara, e sigur ziua mea. Oricum ar fi, măcar o să fie cald. Mai fac un an. A mai trecut o toamnă, o iarnă, imediat o să mai treacă o primăvară. Atât de repede trece timpul în ultima vreme încât mă simt în Click.
Parcă nu mai e atâta timp ca înainte. Parcă sunt din ce în ce mai multe de făcut și din ce în ce mai puțin timp pentru a le face. Și cea mai tare fază e că chiar nu prea am multe de făcut. :)
Gata. Deja la punctul ăsta a mai rămas doar una din zece persoane care au dat din greșeală click pe link crezând că la celălalt capăt al internetului va da de vreo pagină interesantă.
Acum pot să continui cu ideea de bază. O zi de naștere. Nu contează a cui. Orice zi de naștere. Mereu am crezut că ar trebui să mă bucur sau să ne bucurăm de fiecare moment în care pot sau putem sărbători ceva. Și mereu mi-am dat seama că mai sunt câteva cerințe care trebuiesc îndeplinite până să te poți bucura. Una din cele mai importante, e ”cadoul”. Îți ocupi câteva momente prețioase din viață cu el. Deși nu ar trebui. Ar trebui să ne întâlnim, să petrecem, să ne simțim bine pentru că e ziua lui sau a ei. Nu cred că înainte de asta ar trebui să căutăm pe ”peretele” de facebook al lui sau al ei eventuale indicii despre ce ar vrea să primească. Nu cred că ar trebui să căutăm pe blog-uri sau pe diferite site-uri un eventual ”wishlist” al acelei persoane. Nu cred că ar trebui să ne apucăm să întrebăm în stânga și în dreapta ce-o vrea el sau ea cadou. Pentru că asta ar umbri un pic starea de bine pe care ar trebui să o avem. Sunt momentele acelea în care te gândești că nu prea mai ai timp pentru idei noi. Sunt momentele în care te gândești că iarăși trebuie să îți aduci aminte ce ai luat ultima dată și pentru cine. Cadourile ar trebui lăsate pentru copii. Ei sunt singurii care se bucură într-adevăr de ceea ce primesc. Se bucură pentru o carte de colorat, pentru o mașină cu telecomandă pentru că știu cât de bine se vor simți când vor folosi minunățiile pe care le-au primit și pe care le-au așteptat atât de mult. Dar noi? Oamenii mari și maturi care mergem la serviciu și care așteptăm sfârșitul de săptămână nu pentru a merge în parc ci pentru a dormi un pic mai mult? Cum te bucuri când primești un cadou? ”O, da... Super... Mersi.. Tare!” Și acolo sunt toate gândurile. În cuvintele astea puține. Sunt gândurile legate de faptul că ai încă o sticlă de alcool de așezat prin casă, sunt gândurile legate de faptul că îți poți adăuga încă un tricou la colecție, sunt gândurile legate de faptul că parcă nu sunt culorile care îți plac ție, dar e cadou. O să vezi tu acasă ce faci cu el. Sau cu ele.
De mult am vrut să zic asta, dar m-am tot abținut. Până acum. Nu mă mai abțin. Așa că singurul rând de pe ”peretele” meu legat de ce vreau de ziua mea, și singura dorință dintr-un eventual ”wishlist” este să am prietenii lângă mine în ziua aia. Sau dacă nu se poate în ziua aia, atunci într-o zi de pe lângă, când o să am de gând să sărbătoresc faptul că am mai prins o zi naștere. Nu mai vreau nici un cadou. Nu mai vreau nici un gând legat de el. Nu vreau să umble lumea după cai verzi pe pereți. Timpul destinat căutărilor l-ar putea petrece cu familia. Sau cu prietenii. Sau făcând ceva util sau plăcut. Orice ar fi, sunt sigur că lumea mi-ar mulțumi pentru timpul ăla liber.
Așa că vreau prieteni de ziua mea, nu bilete cumpărate la spectacol.
Știu, sunt o persoană rea că am zis ce am zis și că vreau ceea ce vreau. Dar așa sunt eu. Așa am fost 33 de ani, și sper să nu mă schimb așa repede.
Abia aștept să îmi spun ”La mulți ani!”.
:) la multi ani
RăspundețiȘtergere