Îmi fac și eu o listă cu dorințe pentru 2016.
Nu am mai făcut asta până acum, dar am zis să încerc și eu o dată, poate-poate îmi reușește ceva.
Dacă măcar jumătate din listă se împlinește, atunci înseamnă că undeva mai există speranță pentru liste de dorințe și pentru actorii principali ai dorințelor mele.
Să încep, deci.
Pentru 2016 îmi doresc:
-să nu mai creacscă prețurile, deși TVA-ul scade;
-să nu mai văd mașini parcate pe locurile pentru persoane cu probleme sau lăsate cu avariile pornite pe vreo trecere de pietoni sau în fața vreunei bănci;
-să nu mai văd ÎN FIECARE ZI mesaje legate de Black Friday-ul care ține de sâmbătă până joi;
-să nu mai iasă lumea din pușcărie mai devreme cu câteva zile pentru că au publicat lucrări ”științifice”;
-să nu se mai compare un accident cu o crimă;
-să nu se compare o revoluție cu o ieșire la un ceai pe stradă;
-să apară butonul de dislike la Facebook;
-să crească numărul de membri ai familiei mele măcar cu unul, și asta să fie și din cauza mea;
-să iasă România pe plus la kilometri de autostradă la sfârșitul anului;
-să nu îl mai văd la televizor pe Huidu în emisiuni de divertisment, ci doar în documentare legate de cât de urât e să omori oameni;
-să nu mai facă PRO TV-ul emisiuni pre-Măruță care să trateze subiectele ce urmează să fie povestite la Măruță;
-să nu mai apară și alte emisiuni ca cele ale lui Măruță, Simona Gherghe sau Kapatos (am zis sa fiu umil, și să nu îmi doresc ca măcar una din aceste emisiuni să dispară cu desăvârșire);
-să treacă România de grupele de la Euro;
-să vizitez măcar o altă țară în afară de cele pe care le-am vizitat până acum;
-să nu mă mai stresez atât de mult pentru orice fel de tâmpenie;
-să mi se pară viața ușoară chiar și atunci când e mai puțin ușoară;
-să văd din ce în ce mai puține declarații și din ce în ce mai multe fapte împlinite.
Mă opresc momentan aici. Dacă o să îmi mai pulseze capul și la gândul altor dorințe pentru anul ăsta, o să continui lista. Dacă nu, mă abțin până la anul.
Ia să vedem. Merge?
