Ies la o plimbare. Incerc sa ocolesc o masina parcata pe trotuar, cand din spate ma claxonează una nervoasa.
"-Ce faci dom'ne? Ma lasi și pe mine sa parchez odata??"
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta.. La un metru de mine, pe trotuar, un semn de "Oprirea Interzisa"... Ii arat semnul, la care ea se razvrateste spunand ca sa n-am eu treaba cu ce face ea... M-a liniștit cu asta.. Are si femeia dreptatea ei. Raman totusi sa vad minunea... Incepe sa parcheze...dupa 3 manevre da cu masina in stalpul metalic care tine semnul. Mai face doua manevre si loveste un pic si masina din spate.. Ma declar multumit de ce am vazut si parasesc locatia. La 10 metri mai jos o masina de politie sta cu luminile stinse ca sa vaneze soferii ce trec pe roșu.
Iau o gura de aer plin de praf primăvăratic si la sfarsitul plimbarii ma urc in masina si merg la mall sa vad ultimele stiluri in materi de hair-stilism si gauri in blugi.
E doar doua după-amiază. Parcarea e plina. Stewarzii (sau oamenii aia batrani care nu au nici o treaba cu bunul simt) imi fac semn sa ocolesc spre parcarea ein spatele mall-ului. Zis si făcut.. Vad totusi un loc de parcare ce mi se parea liber, si, dupa ce fac o "românească", ma îndrept spee locul liber.. Țeapă. Un sofer de BMW si-a lasat masina perpendicular pe 2 locuri, deci mai caut. Trec pe langa locurile rezervate persoanelor xu handicap. Vad un loc liber, dar il trec fu vederea pentru ca poate are nevoie de el vreo persoana cu h....imi taie calea brusc un Mercedes-Benz.. Nu le am cu anii, dar pare nou. Astept sa vad cum arata o persoana cu handicap, pentru ca nu am mai vazut de mult... Inalta, bruneta,..nu stiu cum a condus du tocurile alea, dar s-a descurcat. Caut handicapul... Din dreapta se da jos un om intre doua varste, imbracat bine de tot. Poate el e handicapul... Gasesc cu chiu cu vai loc dupa inca 10 minute..
Imi termin cumparaturile si dupa ce ma feresc cu greu de valurile de cei ce vin la mall doar ca sa se odihneasca pe locurile de la food-court, ies si plec acasă.
Mi-a ajuns pentru o singura zi.
Stau si ma gandeac.. Oare cei ce inverseaza bunul simt cu nesimțirea sunt la fel ca cei ce vad verde in loc de rosu si rosu in loc de verde?
Cu Alte Cuvinte
.:! illegitimi non carborundum !:.
luni, 7 martie 2016
Daltonisti
miercuri, 13 ianuarie 2016
Pentru 2016.
luni, 4 ianuarie 2016
2015 poză cu poză
joi, 22 mai 2014
Despre Nimic 2.2
"Trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem, bine măcar că nu avem nici un fel de viitor."
marți, 20 mai 2014
Despre Nimic 2.1
duminică, 11 mai 2014
Despre Nimic 2.0
duminică, 8 decembrie 2013
Despre Nimic - 1.5
Duminică. Dimineața. Afară ninge liniștit. Centraliştii bagă pe foc pentru a încălzi poporul proletar. E o liniste de iarnă. Ninge așa frumos. Dar stai! Ce se aude? A. Da. Cei de la biserică se simt nebăgați în seamă sau în alte locuri și își dau drumul în boxele cumpărate cu banii pensionarelor care eliberează troleibuzele și autobuzele și tramvaiele pentru a se întâlni la al doilea "cel mai tare loc de socializare și de punere la curent cu cine a mai murit și cu bârfele", biserica. Sau să-i zic slujbă? Pentru că unele o iau ca pe un loc de muncă mai mult.
Să revin totuși la neliniștea principală.
Boxele sfinte.
Înțeleg dreptul la "religie" al fiecărui membru al societății. Înțeleg că fiecare are dreptul să se roage la cine vrea și pentru cine vrea. E alegerea fiecăruia.
Ce nu înțeleg, e de ce nu o fac acolo, în liniștea interiorului locului sacru. De ce nu se roagă și de ce nu își spun ofurile şi grijile celui de "sus" în așa fel încât să nu deranjeze rugăciunile celorlalți de afară? Sau liniștea. Sau somnul.
În fiecare zi de sărbătoare (și trebuie să recunosc că sunt din ce în ce mai multe) sunt obligat să suport trilurile experților în ploconeli către Domnul, de la biserica din zonă. Și nu înțeleg de ce. Eu dacă merg și urlu "Tatăl nostru" lângă biserica aia, sunt amendat pentru deranjarea liniștii publice. În schimb, bisericoşii de serviciu, dacă își dau boxele la maxim până la gâjâiala aia deranjantă nu pățesc nimic. Nu cred că a zis nicăieri nici un sfânt că dacă nu dai volumul la maxim, nu ești destul de evlavios. Și sunt destul de sigur că nici Dumnezeu nu ar avea nimic împotriva opririi boxelor. I-aş ruga pe evlavioşii de serviciu să încerce o dată să își țină slujba cu boxele băgate înăuntrul bisericii, lăsate la același volum. Să văd cam cum se descurcă. Nu cred că o să le fie bine. S-ar putea să se roage să se dea volumul mai încet, nu doar să doneze lumea mai mult.
Poate e doar problema mea, poate doar eu sunt deranjat de zgomotele care nu au nicio legătură cu credința. Poate multă lume o să îmi spună că sunt cam nesimțit pentru ceea ce spun. N-aş vrea să se creadă că nu cred în ceva sau în cineva. Cred. Sunt momente când cred mai mult și mă rog mai mult, sunt momente când cred mai puțin și mă rog mai puțin. Dar mi se pare nedrept să urlu când fac asta sau să trag lumea de mânecă pentru a fi văzut când o fac.
Până data viitoare, o viață colorată îți doresc, plină doar de zgomote plăcute.