luni, 15 noiembrie 2010
TAXI - Cele două cuvinte [OFFICIAL VIDEO]
http://www.speedtest.net/result/1043463863.png
http://www.speedtest.net/result/1043465817.png
http://www.pingtest.net/result/28790085.png
duminică, 3 octombrie 2010
Nu te intreba...
“Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea” ..
Așa a spus poetul și filosoful libanez de geniu Khalil Gibran (1883-1931), într-un articol în care îi susținea pe patrioții libanezi să lupte împotriva dominației Imperiului Otoman.
Știu.. Toți o să spuneți că Kennedy a spus-o.. Așa e. Și el a spus-o, plagiind cu sau fără voia lui.
Eu m-am cam săturat de citatul de mai sus.
Într-un timp în care statul român îmi ia mai mult decât îmi dă, într-un timp în care statul român nu știe nimic despre mine dar vrea să știu totul despre el, într-un timp în care statul român mă umple de noroi dar el ar vrea să îl respect și să îl umplu de onoare, eu m-am cam săturat.
Și nu pot să fac nimic. În timp ce el poate. Nu pot să îi iau 25% din pâinea de pe masă. În timp ce el poate. Nu pot să îl trimit să înghețe prin spitale și să pupe în fund orice purtător de halat de pe acolo, în timp ce el poate. Nu pot să îi iau toți banii și să îi dau celor ce stau la coadă să mă fure, dar el poate. Nu pot să am tot ce ar trebui să aibe un om normal pentru a duce o viață normală, dar el are.. Și încă mult mai multe.
Mi se cere să respect legi și ordonanțe și hotărâri date de el, dar el nu o face.
E ca și cum eu i-aș spune lui că are voie să iasă din groapa plină de rahat în care s-a afundat, doar că în loc să-i arunc o sfoară sau o scară, îi arunc mai mult rahat.
Am atât de multe în cap. Mult mai multe decât el. În fiecare zi îmi dovedește că e din ce în ce mai prost.
Îmi pare rău că sunt român. Și de aici vin celelalte păreri de rău.
Îmi pare rău că peste tot pe unde mergem în Europa lumea ne spune țigani.
Îmi pare rău că avem cele mai scumpe prețuri la orice dar avem cele mai mici salarii de peste tot.
Îmi pare rău că bătrânii, în loc să se bucure de bătrânețe trebuie să își vândă tot ca să își mai ia o pastilă.
Îmi pare rău că cele mai importante persoane de pe micul ecran și de prin ziare au devenit curvele, fotbaliștii îngrășați aiurea cu ”importanță” sau ultima generație de politicieni 2.0 axați pe elementele de bază ale statului de drept, Furtul, Minciuna și Indiferența. Un FMI politic al zilelor noastre.
Îmi pare rău că reclamele de la tv îmi arată, în marea lor majoritate, produse pe care mi le pot achiziționa doar cu jumătăți de salariu plasate la bănci în vreo 30 de ani.
Îmi pare rău că autoritățile pun semne cu ”Atenție gropi” în loc să le repare.
Îmi pare rău că statul încă ne cere să acceptăm starea de austeritate sau criza sau faptul că o duce greu în timp ce oamenii care sunt la conducere nu o fac ci o duc din ce in ce mai bine.
Îmi pare rău că viața majorității e din ce în ce mai grea în timp ce a majorității care ne conduce e din ce în ce mai bună.
Îmi pare rău că a ajuns să îmi pară rău de motivele de mai jos.
Îmi pare rău că muncesc în țara asta pe un salariu pe care un cetățean din altă țară l-ar primi chiar și dacă ar sta cu mâna întinsă într-un parc. Nu că ar face-o vreodată. Sunt pre muncitori sau prea mândri ca să o facă.
Ce să-i faci? Asta înseamnă să fi român în ziua de azi. O grămadă de păreri de rău și de complexe.
Nu te întreba de ce nu poți face tu ceva pentru țara ta.
E pentru că țara ta nu face nimic pentru tine.
Așa a spus poetul și filosoful libanez de geniu Khalil Gibran (1883-1931), într-un articol în care îi susținea pe patrioții libanezi să lupte împotriva dominației Imperiului Otoman.
Știu.. Toți o să spuneți că Kennedy a spus-o.. Așa e. Și el a spus-o, plagiind cu sau fără voia lui.
Eu m-am cam săturat de citatul de mai sus.
Într-un timp în care statul român îmi ia mai mult decât îmi dă, într-un timp în care statul român nu știe nimic despre mine dar vrea să știu totul despre el, într-un timp în care statul român mă umple de noroi dar el ar vrea să îl respect și să îl umplu de onoare, eu m-am cam săturat.
Și nu pot să fac nimic. În timp ce el poate. Nu pot să îi iau 25% din pâinea de pe masă. În timp ce el poate. Nu pot să îl trimit să înghețe prin spitale și să pupe în fund orice purtător de halat de pe acolo, în timp ce el poate. Nu pot să îi iau toți banii și să îi dau celor ce stau la coadă să mă fure, dar el poate. Nu pot să am tot ce ar trebui să aibe un om normal pentru a duce o viață normală, dar el are.. Și încă mult mai multe.
Mi se cere să respect legi și ordonanțe și hotărâri date de el, dar el nu o face.
E ca și cum eu i-aș spune lui că are voie să iasă din groapa plină de rahat în care s-a afundat, doar că în loc să-i arunc o sfoară sau o scară, îi arunc mai mult rahat.
Am atât de multe în cap. Mult mai multe decât el. În fiecare zi îmi dovedește că e din ce în ce mai prost.
Îmi pare rău că sunt român. Și de aici vin celelalte păreri de rău.
Îmi pare rău că peste tot pe unde mergem în Europa lumea ne spune țigani.
Îmi pare rău că avem cele mai scumpe prețuri la orice dar avem cele mai mici salarii de peste tot.
Îmi pare rău că bătrânii, în loc să se bucure de bătrânețe trebuie să își vândă tot ca să își mai ia o pastilă.
Îmi pare rău că cele mai importante persoane de pe micul ecran și de prin ziare au devenit curvele, fotbaliștii îngrășați aiurea cu ”importanță” sau ultima generație de politicieni 2.0 axați pe elementele de bază ale statului de drept, Furtul, Minciuna și Indiferența. Un FMI politic al zilelor noastre.
Îmi pare rău că reclamele de la tv îmi arată, în marea lor majoritate, produse pe care mi le pot achiziționa doar cu jumătăți de salariu plasate la bănci în vreo 30 de ani.
Îmi pare rău că autoritățile pun semne cu ”Atenție gropi” în loc să le repare.
Îmi pare rău că statul încă ne cere să acceptăm starea de austeritate sau criza sau faptul că o duce greu în timp ce oamenii care sunt la conducere nu o fac ci o duc din ce in ce mai bine.
Îmi pare rău că viața majorității e din ce în ce mai grea în timp ce a majorității care ne conduce e din ce în ce mai bună.
Îmi pare rău că a ajuns să îmi pară rău de motivele de mai jos.
Îmi pare rău că muncesc în țara asta pe un salariu pe care un cetățean din altă țară l-ar primi chiar și dacă ar sta cu mâna întinsă într-un parc. Nu că ar face-o vreodată. Sunt pre muncitori sau prea mândri ca să o facă.
Ce să-i faci? Asta înseamnă să fi român în ziua de azi. O grămadă de păreri de rău și de complexe.
Nu te întreba de ce nu poți face tu ceva pentru țara ta.
E pentru că țara ta nu face nimic pentru tine.
duminică, 29 august 2010
Acum un mileniu...
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunsa", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Sotron", "Frunza", "Hoţii şi vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei si ultimii Pionieri. La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza... Si am cantat Multi Ani traiasca, nu Happy Birthday la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Berly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum... sau pustilea alea absolut superbe cu apa... Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That. Si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar, spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit Licurici, Pif, Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC", fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri". Iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc, fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca Cola la sticla si am descoperit Internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara; noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului; nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam, la chefuri, sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete si baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor. Care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special care sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"... si e bine ca ne mai aducem aminte de asta atunci cand citim pe undeva.miercuri, 25 august 2010
Inteligenta comerciala
Ce sa mai zici. Daca pana si la Orange (care vorba aia, e ditamai firma si ar trebui sa aibe ceva "scriitori" de pagina web ceva mai "cititi") 28-25=8, atunci o sa incerc sa nu ma mai iau de analfabetii de la televizor sau de cretinii care ne conduc tara.
miercuri, 4 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)