duminică, 17 aprilie 2011
duminică, 13 februarie 2011
luni, 3 ianuarie 2011
vineri, 31 decembrie 2010
Adio, 2010...
A mai trecut un an. A fost un 2010 plinde tot ce am vrut si de tot ce nu am vrut. A fost un an normal. Ceva in plus fata de anul trecut? A.. Da.. A fost CRIZA. Ceva inventat de cei cu bani pentru a face si mai multi bani. Mai demult am auzit un fel de banc... Ce face un roman cand vine criza si nu mai are bani? Mai schimba o suta de euro. Mi s-a parut destul de realist. Ce au facut romanii cand a venit criza? Au inceput sa dea cu banii intr-o parte si in alta. De ce? Asa scapi de criza. Te prefaci ca nu e deloc. In afara de criza economica a mai fost si o criza sociala.... Asta am auzit-o la un analist politic. Adica.. Oamenii aia care analizeaza nimic. Am auzit ca trebuie sa ai si facultate pentru asa ceva. Nu mi se pare corect sa ai o facultate ca sa analizezi nimic. In fine. Sa revin la 2010.
Spuneam ca a fost un an normal. Un an in care ne-am despartit, in care ne-am combinat, in care ne-am aduc aminte ca avem rude, in care am uitat de unele rude, in care au murit oameni, in care s-au nascut oameni...
Cand eram mai mic, prin, '93-'94, credeam ca in 2010 o sa zburam toti spre luna. Sau cel putin o sa fie pe drumuri niste masini futuriste. Nu am luat in considerare faptul ca cel putin la noi in Romania, nu o sa existe drumurile alea. In anul in care Boc se lauda ca guvernul lui a facut 10 kilometri de autostrada ar fi trebuit de fapt sa se laude ca a facut 10 autostrazi. Asa vedeam eu viitorul. Minte de copil, ce sa-i faci.
Nu zburam spre luna. Dar macar visam mai mult. Visam sa o ducem mai bine sau cel putin visam sa nu o ducem mai prost. Optimismul asta.
2010 .. Extraterestrii inca nu ne-au contactat. Poate Orange sau Vodafone sau Cosmote nu le-a facut vreo oferta cu minute spre Terra incluse. Sau poate stau acolo sus si rad pana la epuizare de 6 miliarde de retardati care nu stiu sa faca altceva decat sa se distruga singuri.
2010 ... In vara auzeam la stiri ca o sa fie cea mai grea iarna din ultima mie de ani. Nasol. Au gresit doar cu un an. Nu cea din 2010-2011 o sa fie cea mai grea iarna. Ci cea din 2009-2010 a fost cea mai grea iarna. Bine macar ca nu au gresit decat cu un an.
2010 .. Un an in care iarna i-a luat iarasi pe nepregatite pe cei de la drumuri. "La naiba.. Iarasi a nins in decembrie.. Nu ne asteptam."
2010 .. Un an in care poate pamantul s-a mai incalzit cu un grad, dar in mod sigur caldura asta nu se vede si in inimile oamenilor.
2010 . O sa imi fie dor de tine.
Vine 2011... Anul dinaintea anului sfarsitului lumii:))
Anul iepurelui. La fel ca si in 2010 o sa se intample o multime de lucruri. Se vor naste oameni. Vor muri oameni. Unii vor fi bine. Altii vor avea probleme. Poate se va descoperi vreun remediu la vreo boala crezuta incurabila pana acum. Poate va fi mai bine. Poate va fi mai rau.
Eu nu imi doresc decat sa pot sa scriu si pe 31 decembrie 2011 cateva randuri despre 2012.
A.. da.. Si sa castig la loto.. si sa imi iau telefoane, si laptop-uri, si masini, si case si poate o insula mica pe undeva. Chestii materiale.
La multi ani, tuturor.
Si un an colorat.
Spuneam ca a fost un an normal. Un an in care ne-am despartit, in care ne-am combinat, in care ne-am aduc aminte ca avem rude, in care am uitat de unele rude, in care au murit oameni, in care s-au nascut oameni...
Cand eram mai mic, prin, '93-'94, credeam ca in 2010 o sa zburam toti spre luna. Sau cel putin o sa fie pe drumuri niste masini futuriste. Nu am luat in considerare faptul ca cel putin la noi in Romania, nu o sa existe drumurile alea. In anul in care Boc se lauda ca guvernul lui a facut 10 kilometri de autostrada ar fi trebuit de fapt sa se laude ca a facut 10 autostrazi. Asa vedeam eu viitorul. Minte de copil, ce sa-i faci.
Nu zburam spre luna. Dar macar visam mai mult. Visam sa o ducem mai bine sau cel putin visam sa nu o ducem mai prost. Optimismul asta.
2010 .. Extraterestrii inca nu ne-au contactat. Poate Orange sau Vodafone sau Cosmote nu le-a facut vreo oferta cu minute spre Terra incluse. Sau poate stau acolo sus si rad pana la epuizare de 6 miliarde de retardati care nu stiu sa faca altceva decat sa se distruga singuri.
2010 ... In vara auzeam la stiri ca o sa fie cea mai grea iarna din ultima mie de ani. Nasol. Au gresit doar cu un an. Nu cea din 2010-2011 o sa fie cea mai grea iarna. Ci cea din 2009-2010 a fost cea mai grea iarna. Bine macar ca nu au gresit decat cu un an.
2010 .. Un an in care iarna i-a luat iarasi pe nepregatite pe cei de la drumuri. "La naiba.. Iarasi a nins in decembrie.. Nu ne asteptam."
2010 .. Un an in care poate pamantul s-a mai incalzit cu un grad, dar in mod sigur caldura asta nu se vede si in inimile oamenilor.
2010 . O sa imi fie dor de tine.
Vine 2011... Anul dinaintea anului sfarsitului lumii:))
Anul iepurelui. La fel ca si in 2010 o sa se intample o multime de lucruri. Se vor naste oameni. Vor muri oameni. Unii vor fi bine. Altii vor avea probleme. Poate se va descoperi vreun remediu la vreo boala crezuta incurabila pana acum. Poate va fi mai bine. Poate va fi mai rau.
Eu nu imi doresc decat sa pot sa scriu si pe 31 decembrie 2011 cateva randuri despre 2012.
A.. da.. Si sa castig la loto.. si sa imi iau telefoane, si laptop-uri, si masini, si case si poate o insula mica pe undeva. Chestii materiale.
La multi ani, tuturor.
Si un an colorat.
luni, 15 noiembrie 2010
TAXI - Cele două cuvinte [OFFICIAL VIDEO]
http://www.speedtest.net/result/1043463863.png
http://www.speedtest.net/result/1043465817.png
http://www.pingtest.net/result/28790085.png
duminică, 3 octombrie 2010
Nu te intreba...
“Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea” ..
Așa a spus poetul și filosoful libanez de geniu Khalil Gibran (1883-1931), într-un articol în care îi susținea pe patrioții libanezi să lupte împotriva dominației Imperiului Otoman.
Știu.. Toți o să spuneți că Kennedy a spus-o.. Așa e. Și el a spus-o, plagiind cu sau fără voia lui.
Eu m-am cam săturat de citatul de mai sus.
Într-un timp în care statul român îmi ia mai mult decât îmi dă, într-un timp în care statul român nu știe nimic despre mine dar vrea să știu totul despre el, într-un timp în care statul român mă umple de noroi dar el ar vrea să îl respect și să îl umplu de onoare, eu m-am cam săturat.
Și nu pot să fac nimic. În timp ce el poate. Nu pot să îi iau 25% din pâinea de pe masă. În timp ce el poate. Nu pot să îl trimit să înghețe prin spitale și să pupe în fund orice purtător de halat de pe acolo, în timp ce el poate. Nu pot să îi iau toți banii și să îi dau celor ce stau la coadă să mă fure, dar el poate. Nu pot să am tot ce ar trebui să aibe un om normal pentru a duce o viață normală, dar el are.. Și încă mult mai multe.
Mi se cere să respect legi și ordonanțe și hotărâri date de el, dar el nu o face.
E ca și cum eu i-aș spune lui că are voie să iasă din groapa plină de rahat în care s-a afundat, doar că în loc să-i arunc o sfoară sau o scară, îi arunc mai mult rahat.
Am atât de multe în cap. Mult mai multe decât el. În fiecare zi îmi dovedește că e din ce în ce mai prost.
Îmi pare rău că sunt român. Și de aici vin celelalte păreri de rău.
Îmi pare rău că peste tot pe unde mergem în Europa lumea ne spune țigani.
Îmi pare rău că avem cele mai scumpe prețuri la orice dar avem cele mai mici salarii de peste tot.
Îmi pare rău că bătrânii, în loc să se bucure de bătrânețe trebuie să își vândă tot ca să își mai ia o pastilă.
Îmi pare rău că cele mai importante persoane de pe micul ecran și de prin ziare au devenit curvele, fotbaliștii îngrășați aiurea cu ”importanță” sau ultima generație de politicieni 2.0 axați pe elementele de bază ale statului de drept, Furtul, Minciuna și Indiferența. Un FMI politic al zilelor noastre.
Îmi pare rău că reclamele de la tv îmi arată, în marea lor majoritate, produse pe care mi le pot achiziționa doar cu jumătăți de salariu plasate la bănci în vreo 30 de ani.
Îmi pare rău că autoritățile pun semne cu ”Atenție gropi” în loc să le repare.
Îmi pare rău că statul încă ne cere să acceptăm starea de austeritate sau criza sau faptul că o duce greu în timp ce oamenii care sunt la conducere nu o fac ci o duc din ce in ce mai bine.
Îmi pare rău că viața majorității e din ce în ce mai grea în timp ce a majorității care ne conduce e din ce în ce mai bună.
Îmi pare rău că a ajuns să îmi pară rău de motivele de mai jos.
Îmi pare rău că muncesc în țara asta pe un salariu pe care un cetățean din altă țară l-ar primi chiar și dacă ar sta cu mâna întinsă într-un parc. Nu că ar face-o vreodată. Sunt pre muncitori sau prea mândri ca să o facă.
Ce să-i faci? Asta înseamnă să fi român în ziua de azi. O grămadă de păreri de rău și de complexe.
Nu te întreba de ce nu poți face tu ceva pentru țara ta.
E pentru că țara ta nu face nimic pentru tine.
Așa a spus poetul și filosoful libanez de geniu Khalil Gibran (1883-1931), într-un articol în care îi susținea pe patrioții libanezi să lupte împotriva dominației Imperiului Otoman.
Știu.. Toți o să spuneți că Kennedy a spus-o.. Așa e. Și el a spus-o, plagiind cu sau fără voia lui.
Eu m-am cam săturat de citatul de mai sus.
Într-un timp în care statul român îmi ia mai mult decât îmi dă, într-un timp în care statul român nu știe nimic despre mine dar vrea să știu totul despre el, într-un timp în care statul român mă umple de noroi dar el ar vrea să îl respect și să îl umplu de onoare, eu m-am cam săturat.
Și nu pot să fac nimic. În timp ce el poate. Nu pot să îi iau 25% din pâinea de pe masă. În timp ce el poate. Nu pot să îl trimit să înghețe prin spitale și să pupe în fund orice purtător de halat de pe acolo, în timp ce el poate. Nu pot să îi iau toți banii și să îi dau celor ce stau la coadă să mă fure, dar el poate. Nu pot să am tot ce ar trebui să aibe un om normal pentru a duce o viață normală, dar el are.. Și încă mult mai multe.
Mi se cere să respect legi și ordonanțe și hotărâri date de el, dar el nu o face.
E ca și cum eu i-aș spune lui că are voie să iasă din groapa plină de rahat în care s-a afundat, doar că în loc să-i arunc o sfoară sau o scară, îi arunc mai mult rahat.
Am atât de multe în cap. Mult mai multe decât el. În fiecare zi îmi dovedește că e din ce în ce mai prost.
Îmi pare rău că sunt român. Și de aici vin celelalte păreri de rău.
Îmi pare rău că peste tot pe unde mergem în Europa lumea ne spune țigani.
Îmi pare rău că avem cele mai scumpe prețuri la orice dar avem cele mai mici salarii de peste tot.
Îmi pare rău că bătrânii, în loc să se bucure de bătrânețe trebuie să își vândă tot ca să își mai ia o pastilă.
Îmi pare rău că cele mai importante persoane de pe micul ecran și de prin ziare au devenit curvele, fotbaliștii îngrășați aiurea cu ”importanță” sau ultima generație de politicieni 2.0 axați pe elementele de bază ale statului de drept, Furtul, Minciuna și Indiferența. Un FMI politic al zilelor noastre.
Îmi pare rău că reclamele de la tv îmi arată, în marea lor majoritate, produse pe care mi le pot achiziționa doar cu jumătăți de salariu plasate la bănci în vreo 30 de ani.
Îmi pare rău că autoritățile pun semne cu ”Atenție gropi” în loc să le repare.
Îmi pare rău că statul încă ne cere să acceptăm starea de austeritate sau criza sau faptul că o duce greu în timp ce oamenii care sunt la conducere nu o fac ci o duc din ce in ce mai bine.
Îmi pare rău că viața majorității e din ce în ce mai grea în timp ce a majorității care ne conduce e din ce în ce mai bună.
Îmi pare rău că a ajuns să îmi pară rău de motivele de mai jos.
Îmi pare rău că muncesc în țara asta pe un salariu pe care un cetățean din altă țară l-ar primi chiar și dacă ar sta cu mâna întinsă într-un parc. Nu că ar face-o vreodată. Sunt pre muncitori sau prea mândri ca să o facă.
Ce să-i faci? Asta înseamnă să fi român în ziua de azi. O grămadă de păreri de rău și de complexe.
Nu te întreba de ce nu poți face tu ceva pentru țara ta.
E pentru că țara ta nu face nimic pentru tine.
duminică, 29 august 2010
Acum un mileniu...
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunsa", "Castelul", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Sotron", "Frunza", "Hoţii şi vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei si ultimii Pionieri. La gradinita am invatat poezii in romana, nu in engleza... Si am cantat Multi Ani traiasca, nu Happy Birthday la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Berly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum... sau pustilea alea absolut superbe cu apa... Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That. Si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar, spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit Licurici, Pif, Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC", fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri". Iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc, fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca Cola la sticla si am descoperit Internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara; noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului; nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam, la chefuri, sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete si baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor. Care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special care sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"... si e bine ca ne mai aducem aminte de asta atunci cand citim pe undeva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)