Nu te intreba...

“Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea” ..


Așa a spus poetul și filosoful libanez de geniu Khalil Gibran (1883-1931), într-un articol în care îi susținea pe patrioții libanezi să lupte împotriva dominației Imperiului Otoman.
Știu.. Toți o să spuneți că Kennedy a spus-o.. Așa e. Și el a spus-o, plagiind cu sau fără voia lui.
Eu m-am cam săturat de citatul de mai sus.
Într-un timp în care statul român îmi ia mai mult decât îmi dă, într-un timp în care statul român nu știe nimic despre mine dar vrea să știu totul despre el, într-un timp în care statul român mă umple de noroi dar el ar vrea să îl respect și să îl umplu de onoare, eu m-am cam săturat.
Și nu pot să fac nimic. În timp ce el poate. Nu pot să îi iau 25% din pâinea de pe masă. În timp ce el poate. Nu pot să îl trimit să înghețe prin spitale și să pupe în fund orice purtător de halat de pe acolo, în timp ce el poate. Nu pot să îi iau toți banii și să îi dau celor ce stau la coadă să mă fure, dar el poate. Nu pot să am tot ce ar trebui să aibe un om normal pentru a duce o viață normală, dar el are.. Și încă mult mai multe.
Mi se cere să respect legi și ordonanțe și hotărâri date de el, dar el nu o face.
E ca și cum eu i-aș spune lui că are voie să iasă din groapa plină de rahat în care s-a afundat, doar că în loc să-i arunc o sfoară sau o scară, îi arunc mai mult rahat.
Am atât de multe în cap. Mult mai multe decât el. În fiecare zi îmi dovedește că e din ce în ce mai prost.
Îmi pare rău că sunt român. Și de aici vin celelalte păreri de rău.
Îmi pare rău că peste tot pe unde mergem în Europa lumea ne spune țigani.
Îmi pare rău că avem cele mai scumpe prețuri la orice dar avem cele mai mici salarii de peste tot.
Îmi pare rău că bătrânii, în loc să se bucure de bătrânețe trebuie să își vândă tot ca să își mai ia o pastilă.
Îmi pare rău că cele mai importante persoane de pe micul ecran și de prin ziare au devenit curvele, fotbaliștii îngrășați aiurea cu ”importanță” sau ultima generație de politicieni 2.0 axați pe elementele de bază ale statului de drept, Furtul, Minciuna și Indiferența. Un FMI politic al zilelor noastre.
Îmi pare rău că reclamele de la tv îmi arată, în marea lor majoritate, produse pe care mi le pot achiziționa doar cu jumătăți de salariu plasate la bănci în vreo 30 de ani.
Îmi pare rău că autoritățile pun semne cu ”Atenție gropi” în loc să le repare.
Îmi pare rău că statul încă ne cere să acceptăm starea de austeritate sau criza sau faptul că o duce greu în timp ce oamenii care sunt la conducere nu o fac ci o duc din ce in ce mai bine.
Îmi pare rău că viața majorității e din ce în ce mai grea în timp ce a majorității care ne conduce e din ce în ce mai bună.
Îmi pare rău că a ajuns să îmi pară rău de motivele de mai jos.
Îmi pare rău că muncesc în țara asta pe un salariu pe care un cetățean din altă țară l-ar primi chiar și dacă ar sta cu mâna întinsă într-un parc. Nu că ar face-o vreodată. Sunt pre muncitori sau prea mândri ca să o facă.

Ce să-i faci? Asta înseamnă să fi român în ziua de azi. O grămadă de păreri de rău și de complexe.

Nu te întreba de ce nu poți face tu ceva pentru țara ta.
E pentru că țara ta nu face nimic pentru tine.